Un profesor - avocat - face cu un elev al său
următoarea învoială: „Până-n trei ani eu, profesorul, mă oblig a te face avocat
perfect. Dacă primul proces ce-l vei avea îl vei câştiga, atunci îmi vei plăti
suma cutare; dacă-l vei pierde, nu-mi vei plăti nimic.”
Cei trei ani s-au împlinit. Tânărul este avocat, după ce a depus un strălucit
examen de admisiune la liberă practică. Deştept băiat, dar ingrat. El refuză să
plătească onorariul profesorului, care i-l reclamă cu stăruinţă.
Profesorul îl dă în judecată.
La înfăţişare, tânărul se apără astfel:
— Domnilor magistraţi, contractul dintre mine şi onorabila parte adversă spune
că dacă voi câştiga primul meu proces să plătesc atâta, daca-l voi pierde să nu
plătesc nimic. Or, acesta fiind primul meu proces, voi avea onoarea să pun,
faţă cu dv., onoratei părţi adverse, următoarea dilemă: din două una — sau dv.
îmi daţi câştig de cauză, respingând pretenţia reclamantului, şi atunci nu-i
dau nimic; sau
îi admiteţi d-sale reclamaţia şi-i daţi dreptate, şi
atuncea eu pierz procesul, şi pierzând acest prim proces al meu, după clauza
contractului nostru, nu am să-i plătesc nimic. Deci şi-ntr-un caz şi
într-altul, nu voi avea să-i dau nimic: reclamaţia d-sale este nulă şi
neavenită.
Tribunalul rămâne adânc pătruns. Se dă cuvântul reclamantului:
— Domnilor magistraţi, reclamaţia mea este dreaptă tocmai pentru că o fac: căci
dacă, după contract, n-am dreptul a-mi lua onorariul decât în cazul când
discipulul meu ar câştiga primul său proces, atunci cum viu eu şi cer acest
onorariu înainte de a avea onorata parte adversă un proces? Cum viu eu să-i
ocazionez acest prim proces şi să mă expun la acea grozavă dilemă pe care mi-a
pus-o? Vă voi arăta cum. Mai întâi îi fac acest proces, pentru că trebuie să-mi
plătească înainte chiar de a avea un proces. Ce spune contractul nostru, ştim
cu toţii: daca tânărul va câştiga primul proces, îmi va da atâta; dacă-l va
pierde, nu-mi va da nimic. Apoi din două una: ori voi câştiga eu, reclamantul,
partea adversă fiind condamnată să-mi plătească ce-i reclam; sau voi pierde eu,
îmi veţi respinge reclamaţia, dând câştig de cauză părţii adverse în acest prim
proces al său, şi atunci, după litera contractului, partea adversă este datoare
să-mi plătească ce-i reclam.
Sentinţa:
„Având în vedere că atât reclamantul cât şi intimatul ar şi pierde şi ar şi
câştiga, şi dacă ar câştiga şi dacă ar pierde:
Hotărăşte:
Respinge cererea reclamantului, dar condamnă pe intimat la plata datoriei.”»
(I.L. Caragiale, Logica baroului)