Translate

marți, 26 martie 2013

«Şeful noului Papă e stăpânul lumii»

Un scriitor american, Eric Jon Phelps, care şi-a dedicat viaţa problemelor contemporane religioase, a stârnit iureş cu o carte în care explică pe larg cum Ordinul Iezuiţilor, din care face parte noul Papă, Francisc, ar putea aduce sfârşitul lumii.
Alegerea Papei Francisc, despre care se ştie că e unul dintre liderii Ordinului Iezuiţilor, a dat naştere multor discuţii şi speculaţii. Cel mai mult se bate monedă pe faptul că, prin “mâna” lui, aşa numitul “papă negru” şi-a adjudecat şi ultimul bastion pe care şi-l dorea pentru a subjuga complet Planeta: Vaticanul.
 Sunt foarte răzbunători
Astfel, cei care au reamintit profeţia Sfântului Malachia luna trecută, când Benedict al XVI-lea a demisionat subit, sunt tot mai convinşi că Papa Francisc e reprezentantul acelui “papă negru”, despre care se spune că aduce Apocalipsa. Această sintagmă e folosită pentru descrierea liderului suprem al iezuiţilor - generalul superior, care se îmbracă mereu în negru şi care e înconjurat dintotdeauna de un mare mister. Din 2008, liderul acestui ordin e Adolfo Nicolas, un spaniol de 76 de ani, despre care scriitorul Eric Jon Phelps a scris: “E dictatorul absolut. Atunci când el vorbeşte, supuşii lui ascultă. El conduce acum lumea. El e şeful Papei de la Vatican şi va forma un guvern mondial”. Mai mult, Jon Phelps susţine că ar avea documente care atestă implicarea iezuiţilor în evenimente precum asasinarea preşedintelui american J.F. Kennedy sau bombardarea nucleară a Japoniei, la Hiroshima şi Nagasaki. “Iezuiţii nu uită, în cazul în care nu le dai atenţie. Şi apoi se răzbună într-un mod... istoric”, a mai afirmat Jon Phelps. În sprijinul teoriei conform căreia iezuiţii conduc servicii secrete din cele mai importante ţări, un istoric american, James Parton, a afirmat: “CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez”.

Adolfo Nicolas e «creierul» ordinului
Şeful Ordinului Iezuiţilor, generalul superior, e supranumit “papa cel negru”. Din 2008, funcţia i-a revenit unui spaniol, Adolfo Nicolas (foto sus). La el s-a făcut referire tot mai des în ultima vreme, în diverse cărţi cu teorii conspiraţioniste, că ar conduce din umbră destinele lumii. În afară de faptul că ar ghida guverne, servicii secrete, clanuri mafiote, ba chiar Hollywoodul şi celebre cluburi sportive din toată lumea, despre Adolfo Nicolas, “papa cel negru”, se spune că va aduce sfârşitul lumii. Conform predicţiilor Sfântului Malachia, ultimul papă de la Vatican va fi “negru”, adică, potrivit unor interpretări, în straie negre, de iezuit. Din cauza lui vor izbucni războaie şi molimi care vor declanşa Apocalipsa.

Sursa: www. libertatea.ro- 17.03.2013

vineri, 22 martie 2013

CAFEAUA MARGHILOMAN


 

Se spune că Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare băutor de cafea. Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac. Astfel s-a născut "marghilomana". După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau "un marghiloman", "două marghilomanuri" sau "o marghilomană". Tot în acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în "Sala Domnească", unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi vin negru, cafeaua Marghiloman era la mare cinste.
"Marghilomana" este, de fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de "filigeană". Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin. Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din toate fiind romul sau coniacul. La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă. Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă, care se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua. Se serveşte fierbinte, eventual cu un trabuc, o data pe zi, la ora 17.

vineri, 15 martie 2013

VECINE SECUI VREI AUTONOMIE ?

Vecine secui, vrei autonomie? Îți dau autonomie. Ce faci cu ea?


 
un articol de Valentin Roman     
 
 
Uite ce-ți propun, dragă vecine secui: eu îți dau autonomie, nu doar culturală sau teritorială în cadrul Statului român, ci totală, fă-ți țara ta, îți dau eu din pământul meu și fă-ți tu țara ta în mijlocul României. Steag ai deja, îți mai trebuie țara, se pare că-n țara mea nu-ți place. Și pentru că-s generos și nu-mi place să te văd cum te zbați în chinurile unor frustrări dureroase, sunt dispus să fac ce-am zis mai sus.   
 
Dar trebuie să fi conștient de niște lucruri, vecine, anume că, după ce vei avea țara ta, pe care ți-o dorești atâta, de la mine nu trebuie să mai ai așteptări, vei trăi într-o enclavă înconjurată de România, orice pleacă dinspre tine spre alte zări, trebuie să treacă prin teritoriul meu, la fel precum trebuie să treacă prin el orice vine spre tine. Iar eu voi avea dreptul să controlez aceste lucruri și să pun ce taxe de tranzit vreau. Nu ai cum să influențezi acest drept, că eu fac ce vreau în țara mea, tu faci ce poți în a ta.  Vei avea nevoie de hrană, la tine culturile, în mare, sunt doar de cartofi. Ai nevoie de grâu, porumb, legume și altele. Ți le voi furniza, ca un vecin bun ce voi fi, însă la prețurile dorite de mine. Ce zici de 50 de euro pe kilogramul de grâu sau 100 de euro pe kilogramul de roșii? Te asigur că sunt de cea mai bună calitate. Avem din belșug în Bărăgan, de pildă. Din păcate pentru tine, Baraganul va rămâne al meu...  
 
Vei mai fi nevoit, evident, să-ți educi copiii. Te pot ajuta și la acest capitol. România are câteva centre universitare mari, la București, Cluj, Brasov și Iași, de pildă. Îți voi accepta copiii la studii acolo în schimbul unor taxe anuale modice, cum ar fi 500.000 de euro de persoană. Sunt sigur că-ți vei permite, exporturile de cartofi îți vor asigura un PIB peste cel al Norvegiei probabil...   
 
În cazul instituțiilor de învățământ, probabil că taxele mele ți se vor părea mari, așa că poate vei decide să-ți înființezi și tu câteva. Ar fi o idee excelentă, doar că eu, de pildă, nu voi recunoaște diplomele emise de acestea. Și chiar dacă le-aș recunoaște, probabil că școlile tale vor funcționa în limbă maghiară, așadar nu am cum să-ți anagajez absolvenții pe teritoriul meu.
 
Singura variantă pentru a avea ceva șanse, ar fi să folosești în școlile tale limba română, pentru ca absolvenții să-și găsească de lucru în România, dar asta nu ar însemna oare să te expui riscului de a te...româniza? De-asta zic, ai grijă ce decizii iei și în planul ăsta.    În mod clar, ca nouă entitate statală pe harta lumii, nu vei face parte încă de la început din organizațiile internaționale, nu vei fi nici în UE, nici în NATO, nici membră a vreunui tratat de comerț.  
 
Iar eu voi avea dreptul să controlez cine îmi tranzitează teritoriul care tine și în ce scop sau dinspre tine către alte meleaguri. În cel de-al doilea caz, pot să-ți ofer vize de tranzit pentru tine în schimbul unei taxe de, să zicem, 100.000 de euro bucata valabilă pentru doar o pășire pe pământul românesc. Ce zici? Îți convine? Ți-am spus că sunt generos azi. E frumos afară, deci am toate motivele să fiu așa.   
 
De asemenea, nu ai nici aeroporturi internaționale și nici porturi. Dacă vei dori, tot ca un vecin bun ce-ți voi fi, îți pot închiria câteva docuri la Constanța, să faci și tu comerț. Chiria o stabilim împreună, prețul de pornire, unul decent zic eu, ar fi de 500.000.000 de euro pe an. Acolo poți încărca vase cu cartofi pentru export.   
 
Va trebui să ai bani pentru spitale, de pildă, și resurse indejuns pentru a plăti o forță de poliție, medici buni, chirurgi, soldați etc. De pildă, fără spitale și doctori buni, vei fi nevoit să-ți tratezi bolnavii în țara mea, unde, în mod cert, asigurările medicale emise de tine, nu vor avea acoperire. Însă nu te pot lasă la greu, îți voi prelua suferinzii, dacă ești de acord ca pentru o operație de apendicită să plătești 50.000 de euro. 
 
Dacă eu sunt xenofob sau ultrantionalist, tu ce ești? 
Din toate cele de mai sus rezultă că eu nu sunt nici xenofob, nici ultranatonalist, în schimb  rezultă că tu, vecine, ești anti-european. Te întrebi cum așa.    Simplu: în timp ce Europa dorește o omogenizare culturală și economică (o fantezie, de altfel), tu vrei separatism și visezi la Ungaria Mare, o chestie la fel de utopică, imposibil de realizat, din pricina faptului că până și în acel stat medieval, tot o minoritate reprezentai. 
 
Ți-aș putea reaminti diverse părți ale istoriei din care poate vei înțelege că te-am primit în țara MEA, ți-am dat pământ, apă și pâine, dar se pare că nu-ți este de ajuns.   
Până și originea îți este neclară, în sensul că tu, secui, te dai drept maghiar, dar nici măcar istoricii Budapestei nu s-au pus de acord cine ești, de unde vii și dacă ești sau nu înrudit cu ei.
În "Gesta Hungarorum", Simon de Keza, un preot de la curtea lui Ladislau al IV-lea (1278-1290), afirmă că "după cucerirea Panoniei de către unguri, secuii au primit o parte din țară, totuși nu în Câmpia Panoniei, ci au trăit aceeași soartă VECINI ÎN MUNȚI CU BLACKII, cu care s-au amestecat și dela cari au împrumutat alfabetul".   
 
Iată cum, dragă vecine, un cronicar ungur face distincție clară între neamul tău, al secuilor, și cel maghiar. Iar un alt aspect interesant al afirmației sale este cel în urma căruia rezultă cum că ai avea ceva sânge românesc și de la ai mei ai învățat să scrii. Deranjant, nu? Treaba de care vorbește nenea Keza mai sus se întâmpla undeva pe la sfârșitul secolului XI sau începutul secolului al XII-lea. Ghici câți ani de istorie aveau ai mei deja pe pământul ăsta când ai venit tu. Îți este greu să aproximezi,nu? Te înțeleg, pentru tine antichitatea nu există, e imposibil să faci referiri la istoria ta folosind teremenul "înainte de Hristos". Nu mai vorbesc de neolitic sau epoca fierului, deja pătrundem în zonă SF pentru tine și tăi. Și asta este la fel de deranjant, nu?   
 
Nu îmi voi reaminti de 1.000 de ani în care drepturi în Ardeal ai avut doar tu și alți minoritari, în timp ce pe ai mei i-ai asuprit, le-ai interzis limba, numele românești, religia și orice drept elementar uman.   Nu-mi voi aminti de Ip și Trăznea, nu-mi voi aminti de ce spunea scriitorul Geza Kosztensky, decât așa, în treacăt, un singur pasaj din broșura "Politica Națională", care, la sfârșitul secolului XIX, spunea că "să lăsăm la o parte minciuna convențională conform căreia noi pretindem că nu vrem să ucidem naționalitățile nemaghiare. DA - NOI VREM SĂ LE SUPRIMĂM ȘI TREBUIE SĂ LE SUPRIMĂM". O astfel de atitudine era felicitată, la acea vreme, de ministrul de interne ungar Hyeronimy.
 
Ce ai putea face
Ai putea să-ți vezi de treaba ta, la fel cum își văd de treaba lor lipovenii, turcii, tătarii și bulgari din România, la fel cum își vede orice om de aici. România ți-a oferit TOTUL, pământ, adăpost, resurse, absolut TOT.  
 
Ți-am asigurat, prin legi, dreptul de a-ți utiliza limba, de a avea școli în limba ta, de a-ți practica religia, de a călători liber, de a fi reprezentat în parlamentul de la București, dar și în cel european, a manifesta, celebra, comemora. Ar fi trebuit să ai aceleași drepturi precum toți ceilalți și nimic în plus sau în minus, dar eu ți-am dat mai mult, că te-am văzut necăjit.   
 
Poți trăi asemeni mie aici, cu bune și cu rele, cu necazuri și bucurii, cu familie și prieteni alături, cu rate la bănci, uneori zâmbitor, alteori mai supărat. Ai țarina să-ți cultivi pământul dat de strămoșii mei. Și nu ți l-am dat cu chirie, ți l-am oferit pentru vecie pentru că erai pribeag, n-aveai casă și acareturi. Lasă prostiile și nu mai confirma, prin tot ce faci, caracterizarea de "bolnavul Europei", pe care nenea Churchill ți-a atribuit-o.   
 
Mă rog, eu ți-am spus toate astea ca un bun vecin ce-ți sunt și pentru că-mi păsa de soarta ta și a urmașilor tăi.
Dacă tu alegi să abuzezi deja de toată permisivitatea asta, e problema ta, dar NU FACE, TE ROG, SĂ DEVINĂ PROBLEMA NOASTRĂ, CĂ N-O FI BINE DELOC!
RESPECTĂ DRAPELUL ROMÂNESC, CONSTITUȚIA SA ȘI POPORUL SĂU!  

duminică, 10 martie 2013

GASCA LUI STALIN

„După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpână  pe jumătate din ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor comuniste, pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor.
Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă. Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei lor.
La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor.
Cu vreun sfert de oră întârziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă, fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte.
După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte. Acestea, când s-au simţit libere au plecat care încotro neluând seama pe stăpânii lor.
Singură gâsca, cea a lui Stalin, a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care i se dădea din când în când câte un grăunte.
În această situaţie Stalin a tras următoarea concluzie: „Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat mâncare pe săturate! nu vă mai recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă.
La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme.”
sursa ; internet 

STRICT SECRET ; CIORBA DE BURTA



 

 

„E mâncare de vizitii beţi, dar după ea se înnebunesc elitele. E leacul perfect pentru mahmureală, iar orice oraş care se respectă are o cârciumă vestită pentru acest fel de mâncare”. Aşa o descrie Radu Anton Roman.  

O iubeşti sau o urăşti, cale de mijloc nu există cu ciorba de burtă! 

 

CIORBĂ DE BURTĂ

• 1 kg burtă de vacă sau vițel
• 1 căpățână mare de usturoi
• 2 gălbenușuri
• leuștean, sare, piper
• 2 kg ciolane , picioare de vacă
• 100 ml oțet
• 200 ml smântână
• 500 g zarzavat supă
- 2 cepe, 2 morcovi, 2 păstârnac,ardei rosu sau gogosar

Seara:
• Se pun 5 l de apă la fiert cu oasele de vita , se spumuiește;
• Se spală burta, se taie în bucăți potrivite, se aruncă grăsimea, se curăță de pielița „zbârcită”, se freacă cu mălai și cu oțet; mai simplu burta prefiarta congelata frecata cu sare , bine spalata
• Se lasă până dimineața în apă rece cu o linguriță de bicarbonat, să-i scoată acidul din musculatură;
• După trei ore de fiert se scot oasele  din oală și se dezosează, tăind zgârciurile (și ce mai e) tăieței de 1 cm lățime.

Dimineața:
• Se pune burta la fiert în apa în care au fiert oasele, completată la 5 litri;
• Se rad morcovii, păstârnacul, se toacă ceapa din cuțit;
• După ce burta este aproape  fiarta ,  se trage oala de pe foc, se scoate burta și se taie tăieței de aprox. 1 cm lățime – 3 cm lungime;
• Se pune iar totul la fiert – burta, zgârciurile de la ciocănele, oțetul și zarzavatul – încă vreo oră;
• Ciorba trebuie să fie cât de groasă cu atâta zeamă, deci să scadă vreo 3 litri din cei 5 inițiali. Dacă scade sub, se adaugă apă;
• Se pisează usturoiul, se freacă cu 1 lingură de sare (cu vârf), gălbenușuri, smântână și puțină zeamă răcită din ciorbă;
• Se drege ciorba cu usturoi și restul, se piperează după gust, se presară leuștean;
• Se servește fierbinte, cu ardei iute, dar să fie la-ndemână și o „olivieră” cu mujdei, oțet, smântână, că fiecare le are pe-ale lui.
sursa; retete si poze combinate, pe gustul meu , de pe internet