Bade Ioane, privești tăcut
Mioara Lobodă
Bade Ioane, privești tăcut
De când pământul ți-a fost vândut.
Din astă țară au vândut din ea
Până și apa din cișmea.
Nici ciocârlia nu mai cântă ,
Lanul e trist pădurea-i mută.
Că până ieri lanul de grâu
Se înalța până la brâu.
Astăzi găsești numai gunoaie,
Din când în când le spală-o ploaie.
Și până ieri o iarbă deasă
Se apleca pe lâng-o coasă.
Până ieri tineri la cosit
Din zori și până-n asfințit.
Astăzi sunt toți plecați din sat
Ce sărăcia i-a mânat .
Iar fetele-îmbrăcate-n ie
Unde au dispărut bădie.
Că le-auzeai cântând cu dor
La secerat vara pe-ogor .
Cu aurul lăsat de Daci
Azi puteai țara s-o îmbraci.
Străini la poarta ei să bată
Și pentru-un gram să ceri răsplată.
Dar l-au furat cum au putut
Și toți palate și-au făcut.
Umili se-ntorc la patru ani
Și ne-amăgesc cu câțva bani.
15 Iulie 2022