Zece strategii de manipulare

A cunoaste adversarul, a-i cunoaste tehnicile de manipulare echivaleaza cu eliberarea mintii umane din sclavie !

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr-un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului aplicate in Romania.

~ *~

Cele 10 strategii de manipulare

1. ’’A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, tinand-o captivata de subiecte lipsite de importanta. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici “un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi a oferi solutii. Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate.

Exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degrade”. Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degrade”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite. O alta maniera prin care publicul este obligat sa accepte o hotarâre nepopulara intrucat a fost prezentata ca fiind “dureroasa, dar necesara’’, obtinându-se astfel acordul cetatenilor in vederea aplicarii ei în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ca ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici. Cea mai mare parte a emisiunilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic (maxim de 12 ani) sau un handicapat mental. De ce oare ? “Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire. Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie. A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate. A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” sa fie prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste aberatii stupide si monstruoase.

9. A înlocui revolta cu auto-învinovatirea. A face omul sa creada ca el e singurul vinovat si responsabil de  propria-i nenorocire, din cauza lipsei de inteligenta sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare sau insuficiente. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului dictatorial, individul se subestimeaza si se auto-învinovateste, creandu-i o stare depresiva simultan cu abtinerea de la vreo actiune. Il copleseste resemnarea! Fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi. Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si cele detinute si utilizate de elitele conducatoare. Datorita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la o cunoastere avansata a fapturii omenesti, atat fizic cat si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control superior si au o putere mai mare asupra oamenilor decât ei însisi.