Paine la test

În a treia zi de marți după Paști, în aproape toate satele din sudul țării avea loc o sărbătoare a femeilor numită Ropotinul țestelor. Ropotinul era o zi în care femeile lăsau deoparte lucrul cu furca, melița sau războiul. Se adunau în grupuri, fie după criteriul rudeniei, fie după cel al vecinătății (de pe aceeași uliță sau din aceeași parte de sat) și construiau țeste (un fel de cuptoare mobile de lut în formă de clopot). Întâi aduceau pământ galben sau alb pe care îl înmuiau în apă. Acesta era amestecat cu câlți, pleavă sau balegă uscată, care aveau rol de liant. Apoi amestecul era frământat cu picioarele, cu sapele sau îl băteau cu bețele.
Pentru fiecare țest se făcea câte un mușuroi de pământ uscat. Acesta era tiparul care se acoperea cu frunze de lipan pentru ca țestul să nu se lipească de el. Peste tipar se modela cu mâinile țestul care avea forma unui clopot mai bombat. În partea de sus se făcea un orificiu prin care urma să treacă fierul cu care se ridica țestul pentru a fi prins de cârligul vetrei. După ce se uscau la soare, țestele erau netezite cu lut fin pentru a nu se crăpa la temperaturile la care era coaptă pâinea. Uneori, femeile le împodobeau cu ramuri verzi și flori de câmp.
Țestul se usca, în funcție de condițiile meteo, în două săptămâni. Pentru că țestele erau fragile și se puteau crăpa ușor, fiecare femeie făcea mai multe. Un țest bun putea să țină 10-15 ani. După terminarea muncii, femeile petreceau cu mâncare și băutură, iar țestele erau stropite cu vin ca să fie norocoase și să coacă multă pâine și mâncăruri. În țeste se coceau diferite sortimente de pâine, mai ales azima (pâinea nedospită), dar și plăcinte și mâncăruri.

Cum se făcea pâinea la țest?
Țestul se ridică și se agață de fierul coșului, în timp ce o margine stă sprijinită de vatră. Apoi se arde, adică se face un foc puternic sub el. La foc se folosesc cocenii de porumb, iar spre final lemne. Când flacăra se stinge, se curăță vatra și se trage într-o parte jarul. Pâinea se pune direct pe vatră și peste ea se lasă țestul. Pentru a nu răsufla, adică pentru a nu intra aer rece, se pune jarul de jur împrejurul țestului. Se lasă apoi la copt. Pâinea la țest este considerată de mulți ca fiind cea mai gustoasă.



Revista Terra