Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut.
Pila Karpen este inventia care se vrea definitiv uitata, pierduta,
ingropata
La Muzeul Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida” din Bucureşti există o pilă electrică, construită de Vasile Carpăn, care funcţionează fără întrerupere de 70 de ani.
Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat
intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
Obiectul de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Este vorba despre “Pila termoelectrică cu temperatura uniformă”, cunoscută sub numele de “Pila lui Carpăn”, realizată în 1950. Poliţia a interzis conducerii muzeului să expună acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva,
de aceea o ţine închisă în seif.
Pila este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie la nesfârşit
fără intervenţie din exterior. Deşi ar fi trebuit să se oprească de
multe decenii, “Pila lui Carpăn” se încăpăţânează să funcţioneze, aşa
cum a prevăzut inventatorul ei. Oamenii de stiintă nu pot explica încă cum este posibil aşa ceva.
Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al
omenirii. Un aparat care să producă energie la nesfârşit, fără să
primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a
civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat
pe considerentul că ar fi o utopie.
Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost marginalizaţi,
lumea stiinţifică considerându-i nebuni. Cu toate acestea, un fizician
român s-a încăpăţănat să-l construiască. Şi se pare că a reuşit. Nicolae
Vasilescu Carpăn a început să lucreze la acest proiect înainte de
Primul Război Mondial.
“Pila” a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de
ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o
rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Carpăn, să se
apuce de o asemenea “nebunie”. Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Carpăn susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950.
Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care
pun în miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o
paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire
paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l
închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât
pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea
polarităţii în perioada cât circuitul este deschis. Motorul şi paletele
aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie
electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există
aparate de măsură şi control performante.
Ieşit din comun este faptul că o pila electrică
(generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai
mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se
poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea
lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.
Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un
curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator,
lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă. Pentru a intra
un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă
la fizică în clasa a VIII-a, “Pila lui Carpăn” are un electrod din aur,
altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei
doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată. Materialele din
care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei.
Conform calculelor lui Carpăn, s-ar putea construi un aparat similar, de
gabarit – respectând exact proporţiile celui existent – care să
dezvolte o energie mult mai mare.
Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos,
de pildă. Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu
preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât
despre minunea lui Carpan nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate.
Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna,
în care s-a prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul
minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din
Braşov şi Politehnica din Bucureşti.
Surse din cadrul Politehnicii bucureştene ne-a spus că nepoţii lui Carpăn au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice,
ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale
obiectului sunt tot la muzeul “Leonida”. Această copie va fi folosită
pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de
energie – adică să producă curent electric gratuit.
sursa ;Libertatea.ro
Postări
Pe
Facebook sau pe Twitter există şi vieţi mincinoase. Indivizi cu o
existenţă anostă în lumea reală îşi creează în lumea virtuală o
biografie interesantă, plină de aventuri, excursii exotice şi întâmplări
deosebite, însă toate fictive.
