Translate

luni, 31 octombrie 2011

,,Uimitorul bărbat care a trăit 250 de ani"

Conform arhivelor mai multor publicatii de prestigiu, printre care Time Magazine si New York Times, Li Ching-Yuen, un barbat din China care a decedat in 1933, ar fi trait pana la fabuloasa varsta de 256 ani, timp in care si-a ingropat 23 de sotii si a avut 180 de urmasi.
Despre prima parte a vietii lui Li Ching-Yuen se stiu extrem de putine lucruri. Este cert ca s-a nascut in provincia Sinchuan si ca prima suta de ani si-a petrecut-o vanzand leacuri traditionale chinezesti. Intr-un interviu realizat in 1927, barbatul a sustinut ca dieta sa s-a bazat in mare parte pe orez si pe vin si ca, inainte de a implini 100 de ani a devenit protejatul nobilului Wu Pei-fu, cu scopul de a-i oferi acestuia secretul unei vieti indelungate. Ulterior, dupa decesul protectorului sau a continuat sa vanda produse de medicina tradionala.
„Pastreaza o inima linistita, stai asezat ca o testoasa, mergi sprinten ca un porumbel si dormi ca un caine”, a fost sfatul lui Li Ching-Yuen pentru cei care doresc sa atinga o viata indelungata.

Desi barbatul a pretins ca s-a nascut in 1736 si ca a trait 197 ani, decanul Universitatii Minkuo din 1930, Wu Ching-Chien, a sustinut ca a descoperit evidente ale faptului ca Li s-a nascut, de fapt, in 1677. De asemenea, in arhivele guvernului Chinei Imperiale exista documente care atesta faptul ca barbatul a fost felicitat oficial de catre autoritati atat pentru atingerea varstei de 150 de ani cat si pentru cea de 200 de ani. Este posibil insa ca o fiinta umana sa atinga o varsta atat de mare?

 Cea mai batrana persoana din lume despre care avem informatii certe a fost frantuzoaica Jeanne Louise Calment, care s-a stins din viata in 1997 la varsta de 122 de ani, o performanta unica in analele medicinei moderne. Si totusi, daca informatiile despre Li Ching-Wuen s-ar dovedi adevarate, am asista la un nou record, mai mult decat dublu fata de cel recunoscut in prezent.
In fotografia realizata in 1928, barbatul tradeaza trasaturile tipice ale unei persoane in varsta de 60 de ani. Sa intelegem ca Li a fost capabil sa dezvolte o capacitate extraordinara de a-si prelungi viata pentru un sfert de mileniu? Din nefericire, este posibil sa nu aflam adevarul niciodata.

Sursa: Enviromentalgraffiti; Time ; New York Times; Wikipedia

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Banii


Din punct de vedere tehnic banii reprezinta o unitate de calcul intermediara pentru schimbul timpului contra timp, fara a fi posibila compararea directa a timpului unora cu al altora. Deoarece fiecare conversie între bani si timp se face pe baza unei estimari subiective, care variaza în functie de raportul fortei economice si informationale între cumparator si vânzator.În practica acest raport de forte este întotdeauna defavorabil consumatorului - salariat. Când un individ dintr-o categorie medie cumpara un produs el plateste timpul care a fost necesar pentru a fabrica acest produs la un pret mai ridicat decât salariul care îi este lui platit pentru o fractiune echivalenta din propriul lui timp.
De exemplu, daca o masina este produsa în 2 ore de 20 de salariati (întelegându-se aici munca comerciantilor si munca depusa pentru echipamentele de productie folosite), salariul fiecarui salariat pentru aceste doua ore ar trebui sa fie egal cu 1/20 din pretul masinii, adica 500 E daca masina a costat 10000 E. Ceea ce înseamna un salariu orar teoretic de 250 E . Pentru cea mai mare parte a salariatilor, suntem foarte departe de aceasta socoteala.
Când un salariat occidental presteaza 10 ore din timpul lui, el primeste numai echivalentul unei ore. Pentru un salariat din Lumea a Treia, raportul scade la 1000 contra unu.
Acest sistem este versiunea moderna a sclavagismului.
Beneficiarii timpului furat salariatilor sunt întreprinderile, precum si statele, atâta timp cât banii preluati prin impozite si taxe nu sunt utilizati în interesul general.

vineri, 28 octombrie 2011

Discriminare ?




O casa cu cinci etaje in Montreal a ars, accident soldat cu multi morti.
- Familia de musulmani de la etajul intii toti decedati
- Familia de tigani de la etajul II decedati
- familia de negri de la etajul III idem decedati
- familia de pakistanezi de 8 persoane de la etajul IV la fel.
- Perechea de albi de la etajul V a scapat

Comunitatea de musulmani a pretins o ancheta, spre a clarifica din ce
cauza au scapat albii din incediu, ancheta sustinuta de tigani, negri
si pakistanezi.

A fost ceruta si declaratia sefului pompierilor.
Raspunsul lui : " Pai dimineata aia albii s-au dus la lucru ."

joi, 27 octombrie 2011

Terapia cu ...vin


Vinul(mustul) este un produs miraculos care omoară celulele canceroase. El este de 10.000 de ori mai puternic decît chimioterapia

De ce nu sîntem şi noi la curent cu asta? Pentru că există laboratoare interesate în fabricarea unei versiuni sintetice care le-ar aduce imense beneficii.Gustul său este agreabil iar el nu produce efectele oribile ale chimioterapiei.
Cîte persoane mor în timp ce acest secret este păstrat cu invidie pentru a nu putea fi atinse beneficiile multimilionare ale marilor corporaţii? Puteţi să consumaţi fructele în feluri diferite: puteţi să mîncaţi pulpele, să faceţi suc, să faceţi băuturi, şerbet, patiserii, etc.

I se atribuie multe virtuţi dar cea mai interesantă este efectul produs asupra chisturilor şi tumorilor. Aceasta  este un  remediu probat contra cancerului de toate tipurile. Unii afirmă că este de mare utilitate în toate variantele de cancer. Se consideră de asemenea că un agent anti microbian cu larg spectru care controlează infecţiile bacteriene şi cu ciuperci, eficace contra paraziţilor interni şi a viermilor, regularizează tensiunea arteriala foarte înaltă şi este antidepresiv, combate tensiunea şi bolile nervoase.  În Elveţia, care este ţara farmaceuticelor, s-a constatat că-i mai bine pentru elveţieni să consume în mod moderat vin, nu medicamente ucigătoare.Sursa acestei informaţii este fascinantă; ea provine de la unul din cei mai mari fabricanţi de medicamente din lume, care afirmă că după mai mult de 20 de încercări efectuate în laborator după 1970, extrasele au relevat că el distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, înţelegînd aici cel de colon, de sîn, de prostată, de plămîn de pancreas...Componentele acestui arbore au demonstrat că acţionează de 10.000 de ori mai bine decît produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal în lume, pentru încetinirea creşterii celulelor canceroase. Şi ce este încă foarte uimitor este că acest tip de terapie şi cu extract de lămîie distruge nu numai celulele maligne canceroase, dar nu afectează celulele sănătoase.

Institutul de Ştiinţe în Sănătate, Les Breuleux, Suisse.

miercuri, 26 octombrie 2011

Logica feminin

Merg cu autobuzul.
Autobuzul este plin. Nu vreau sa ma inghesui pana la aparatul de compostat, mai bine rog o doamna sa imi composteze biletul.
Dar cum sa ma adresez oare ? Sa o tutuiesc sau sa ma adresez cu Dvs ?
La penultima statie nu a coborat, deci merge pana la capatul de linie.
Ma uit mai atent la ea, are o sticla de vin, adica sigur merge la un barbat.
Vinul nu este cel mai ieftin, deci barbatul arata bine.
In satul meu sunt doi barbati care arata bine: sotul meu si amantul meu.
La amantul meu sigur nu poate merge deoarece eu acolo ma duc acum.
Inseamna ca merge la sotul meu.
Sotul meu are doua amante: Claudia si Andreea.
Claudia e in delegatie...
"Andreea, poti sa-mi compostezi si mie acest bilet, te rog ?"
Andreea: "De unde ne cunoastem??????"

marți, 25 octombrie 2011

Contestatie


Chiar daca a sarit calul cu enorm de mult peste viteza regulamentara, omul le-a inchis gura politistilor cu cea mai desteapta contestatie pe care o stim!
 Contestatia unui automobilist din Franta surprins de radar cu 250 km/h pe o portiune de sosea cu viteza limitata la 70!!!
"Domnule Presedinte, cu privire la procesul verbal intocmit, rog sa aveti in vedere urmatoarele: intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura. Dar dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International (S.I.). Ori, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda.
Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda.
Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii. Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact la 252 kilometri/ora. Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest. Ma aflam, deci, cu 2 km/h sub limita autorizata de viteza.
Va rog sa luati nota si sa-mi restituiti permisul de conducere. Am onoarea sa va salut!"

Liviu Ciulei - Cu gandiri si cu imagini.






A murit Liviu Ciulei, una dintre cele mai fascinante personalitati din artele vizuale romanesti. Decesul marelui regizor s-a petrecut la un spital din Germania. 
Intr-un interviu la TVR Cultural, Liviu Ciulei vorbea cu regret despre faptul ca putini sunt cei care il mai recunosc acum pe strada, in timp ce pe vremuri era salutat din metru in metru. "Acum cativa ani se intampla sa mearg pe strada si eram salutat din metru in metru, dar acum pote merge si sute de metri si nu ma mai saluta nimeni".
Desi cronicile scriu ca Liviu Ciulei a debutat ca actor in 1946 in rolul lui Puck din Visul unei nopti de vara de Shakespeare, regizorul declara la TVR Cultural ca de fapt a debutat ca actor la Teatrul Mic, in anul 1945. S-a intamplat chiar in blocul in care a fost cofetaria Nestor, care s-a prabusit la cutremurul din 1977, dealtfel mare rivala a Capsei. A debutat in piesa Incatusarea de Philip Barry, un amanunt care nu este mentionat in scrierile de specialitate.

Regizorul Liviu Ciulei a murit la un spital din Germania. Afla detalii
Ciulei mai povesteste la TVR Cultural cum a picat examenul de atestat sindical, in 1948, situatie care i-a interzis sa mai faca regie timp de 11 ani. Marturiseste apoi cu satisfactie si cu oarecare regret ca a avut totusi voie sa faca scenografie si sa joace.
"Dupa ce-am pus prima piesa in scena in 1948, a trebuit sa ma prezint la examenul de atestat sindical. Sindicatul artistilor iti dadea atestatul si un fost legionar care prezida aceasta comisie m-a trantit. N-am avut cum sa fac regie timp de 11 ani. Am avut insa voie sa fac scenografie si am putut sa joc. Si carnetul de arhitect l-am capatat tarziu, dupa ce mi-am luat diploma. In 1954", povesteste Ciulei la TVR Cultural.

In ultimii ani avea probleme de sanatate. Asa s-a apucat de proiectat vile
Marele regizor mai povesteste in interviul acordat lui Horia Roman Patapievici ca s-a apucat de proiectat vile pentru ca nu mai auzea bine. Dupa ce s-a lasat de regie, a devenit membru de onoare al Ordinului Arhitectilor din Bucuresti si membru al Ordinului Arhitectilor pe tara.
"Am facut acum proiecte de case, dupa ce m-am lasat de regie, pentru ca nu mai aud bine. Ultimul spectacol a fost Henric al IV-lea. Dupa ce m-am lasat de regie am inceput sa desenez o vila. Am recapatat un mic teren la Sinaia si am proiectta o vila acolo. Am fost facut membru de onoare al Ordinului Arhitectilor din Bucuresti si membru al Ordinului Arhitectilor pe tara", mai spune Ciulei.
"In 1945 eram in anul 2 de Conservator, a fost examenul de sfarsit de an. Arhitectura am terminat-o in '49, tot amanam proiectele. Am vrut saplec din arhitectura. Diploma de absolvire a luat-o desenand un teatru pentru tineret si copii. Diploma de absolvire a facut-o in stil modern si a trebuit sa o schimbe pentru ca altfel nu ar fi fost aprobata. Nu se putea face arhitectura moderna. Examenul de absolvire era intr-o clasa mica", povesteste Ciulei in emisiunea "Inapoi la argument" de la TVR Cultural.

Finalul carierei cinematografice

Padurea Spanzuratilor (al treilea sau film dupa Eruptia si Valurile Dunarii) a reprezentat finalul cinematografiei pentru maestrul Ciulei. S-a concentrat insa pe teatru, unde a lucrat la mai multe proiecte, desi n-au mai ajuns niciodata pe ecran.

„Undeva am fost eu de vina. Toate filmele pe care le-am propus dupa Padurea mi-au fost refuzate. Vroiam sa fac Visul unei nopti de vara, trebuia sa joace si Monica Vitti, era o combinatie cu italienii care a cazut. Dupa aceea am propus tot un Shakespeare, Regele Lear, am vrut sa-l fac cu tarani din Maramures. si a fost refuzat. Iar ceea ce mi se oferea nu-mi placea. Mi s-a oferit Reconstituirea si stiam ca o sa aiba foarte multe necazuri, cum a si avut. si i-am spus lui Pintilie, care voia neaparat sa-l faca, Fa-l tu, Pintilie. Apoi am propus Baltagul, dupa Sadoveanu, si vedeta principala era Anna Magnani, vazuse filmul meu si voia sa joace. Iar eu am fost atat de tampit – nu mi-e rusine sa spun – ca am refuzat un scenariu extraordinar, care facuse din Vitoria Lipan un fel de comera italiana, care vorbea tot timpul. Avea o trasatura de geniu in filmul lui: ea il descoperea pe Lipan, care nu se vedea in film, etapa cu etapa, si se indragostea de el. Ceea ce era o virtuozitate scenaristica. Eu am fost atat de prost, incat n-am vrut sa plec de la statuara, taciturna Vitoria Lipan a lui Sadoveanu”.

Actor, regizor si director de teatru, realizator de film, arhitect, scenograf de teatru si film, autor de film de televiziune, profesor universitar cu o cariera stralucita la New York. Acesta este Liviu Ciulei, un artist total, care isi gindeste spectacolele din perspectiva conditiei metafizice a teatrului.
Nu a acceptat nici un interviu in ultimii 20 de ani. De aceea, interviul de la TVR Cultural este mai mult decit un simplu interviu. Este un dialog din clipele caruia rasare portretul unui Creator de teatru absolut.
Albumul "Liviu Ciulei cu gandiri si cu imagini"
"Liviu Ciulei cu gandiri si cu imagini" este o carte-document despre creatia unui titan al teatrului si filmului romanesc.
Albumul a fost lansat, nu intamplator, intr-o librarie de pe bulevardul Magheru, aproape de Teatrul Nottara, un teatru construit de inginerul constructor Liviu Ciulley, ca sa-i ofere fiului sau, Liviu Ciulei, prima scena de pe care viitorul mare artist sa-si poata incepe drumul glorios catre lumea spectacolului.
Albumul are peste 300 de pagini, care ilustreaza si cariera din strainatate a lui Ciulei, adica aceea pe care a dezvoltat-o dupa ce comunistii l-au dat afara din functia de director al Teatrului Bulandra. Potrivit Formula As, Ciulei a fost dat afara pentru ca i-a ingaduit lui Pintilie sa realizeze spectacolul antologic numit "Revizorul". 
Albumul contine si poze din filmele realizate de Ciulei, cel care in 1965 lua premiul pentru regie la Cannes, pentru splendidul sau film - "Padurea spanzuratilor". Un film in care Liviu Ciulei il intruchipeaza, cu harul unui mare actor, pe capitanul Klapka. 
Albumul, editat in conditii grafice exceptionale (cu ajutorul BNR), a fost gandit si realizat de Ciulei, in colaborare cu prietenul sau fidel, teatrologul Mihai Lupu. 
Albumul are ca titlu un vers din Eminescu: "Cu gandiri si cu imagini".
Sursa foto: Captura TVR Cultural

Femeia de carieră


de Mircea Dinescu
Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.
Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline.
Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal.
Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.
Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti.
Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână..
Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile.
Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă.
Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex.
Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia.
Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş.
Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni?
Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna...
Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.
Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe.
Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.
 

luni, 24 octombrie 2011

Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir

VIAŢA SF. DUMITRU IZVORATORUL DE MIR
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.
Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.
Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.
Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: "Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!"
Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

Testamentul Reginei Maria

"Cand veti ceti aceste slove, eu voiu fi trecut pragul tacerii vesnice"

Tarii mele si Poporului meu,
Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului.
Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m'am straduit sa devin o buna Romanca. La inceput n'a fost usor. Eram straina, intr'o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt aceia cari se reculeg sa cugete cat de greu este calea, pe care o Principesa straina trebuie s'o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata. Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea ? - cred ca bucuria a fost mai mare, dar mai lunga a fost durerea.
Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v'am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.
Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceia care a pastrat flacara vie, aceia care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.
Aceasta ti-o pot spune astazi caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m'ai numit "Mama tuturor"si as vrea sa raman in amintirea ta aceia care putea totdeauna sa fie gasita in clipele de durere sau pericol. A venit mai tarziu o vreme cand m'ati negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, si v'am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.
Atat timp am fost in mijlocul tau, incat mi se pare, abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului sau.
Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare.
Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.
Am credinta ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit...
Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate nu cum ar dori. Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece.
N'am nici o avutie sa va las, ceiace cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi: am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine atunci voi fi indeplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez.
Am redesteptat la o viata noua micul castel parasit de la Bran, dar Tenha-Juva a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis adevar, si fiindca aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat asi putea talmaci vreodata, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii.
Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o. In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. Vreau sa odihnesc acolo in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea eu nu vreau sa fie un loc de jale ci dinpotriva de pace si de farmec cum a fost cand eram in viata. Incredintez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot gresi, dar inimile lor calde asa cum a fost a mea: iubiti-i si fiti folositori unui#B3A49C altuia caci asa trebuie sa fie.
Si acum va zic ramas bun pe veci: de acum inainte nu va voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si ca te binecuvantez cu ultima mea suflare.
Necunoscand vremea ce-mi este harazita pe pamant hotarasc prin acest testament ultimele mele vointe. Binecuvantez Tara, pe copiii si nepotiii mei. Rog pe copii mei sa nu uite niciodata ca increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si mangaere in suferinta. Ii rog sa fie uniti, sa sustie Tara si sa se sustie intre ei. Ii mai rog sa se supuie fara discordii ultimelor mele vointe.
Iubirea mea de Mama pentru ei, este aceiasi si daca dispun de partea disponibila numai in favoarea unuia din ei, este numai pentru ca este mai lipsit de nevoile vietii.
M.S. Regelui Carol II

Proprietatile mele din Balcic, Tenka-Juvah, Mavi-Dalga, impreuna cu Castelul, toate celelalte cladiri si Biserica Stella Maris, cladite din mijloacele mele proprii, conform conceptiei mele de arta si frumos, intr'un cuvant, tot ce se afla la Balcic, fara nici o exceptie, le las Fiului meu Carol, Regele Romaniei, cu sarcina ca el sa plateasca si sa completeze celorlalti patru mostenitori ai mei partile in rezervare.
In virtutea Testamentului sotului meu Regele Ferdinand, mobilele de la Palatul Cotroceni si cele din Pelisor de la Sinaia sunt proprietatea mea. Deasemenea in virtutea aceluias testament, am uzufructul pana in 1939 asupra mosiei Sinaia - Predeal si asupra caselor si cladirilor mentionate acolo. Aceste drepturi mi-au fost recunoscute si consfintite prin actul de partaj intervenit intre toti copiii nostri, mostenitori ai Regelui Ferdinand, si semnat de fiecare din ei. La aceste drepturi nu am renuntat: ele intra deci in avutul meu si urmeaza sa fie cuprinse la imparteala.
Legate

Rog pe fiul meu Carol ca din suma ce reprezinta uzufructul, sa plateasca mai intaiu urmatoarele legate:
SOCIETATEA PRINCIPELE MIRCEA 500.000 lei
Eliza Karl - 60.000 de lei, Anna Thiele- 40.000 de lei, Elena Kopkov - 60.000 de lei, Virgil Janza - 40.000 de lei, iar o suma de 300.000 de lei sa o imparta personalului Casei mele. Partea ce se va socoti in proportie cu insemnatatea slujbei ce o ocupa si cu numarul anilor serviti.
Las surorii mele Victoria Malita, Mare Ducesa a Rusiei, o renta viagera anuala de 120.000 franci - francezi. Multumesc domnului colonel Zwiedineck pentru serviciile credincioase aduse mie in tot timpul, plin de greutati cat a condus in modul cel mai desinteresat administratiunea Casei Mele, si las fiicei sale Domnisoara Zwiedineck 200.000 de lei.
Binecuvantez inca odata pe fiul meu Carol si rog Atot Puternicul sa-l ajute sa lucreze si sa faca totul pentru linistea si prosperitatea Romaniei, Tara mea draga.
Hotarasc ca fiica mea Elisabetha, Regina Greciei, sa aiba partea ei de mostenire Castelul si intreaga mea mosie Copaceni, cu tot ce se afla acolo fara nici o rezerva folosindu-se cum va crede pentru multumirea ei.
Rog pe Atot Puternicul sa o ajute spre deplina ei fericire. Voiesc ca partile rezervatare ce se cuvin fiicei mele Maria Regina Jugoslaviei si fiului meu Nicolaie Principe al Romaniei sa fie primite de ei in bani.
Las fiicei mele Ileana, Arhiducesa de Austria, Principesa a Romaniei, peste partea rezervatara toata cotitatea disponibila si hotarasc sa aiba in partea ei de mostenire Castelul Bran cu tot ce se gaseste in el, si cu toate terenurile si constructiunile ce sunt proprietatea mea la Bran fara nici o rezerva, si cu singura sarcina de a lasa in folosinta I.W.C.A (Asociatiunea Fetelor Crestine) pe cat timp aceasta societate va fi patronata de un Membru al Casei Regale din Romania, Casa mea mare din satul Bran, cu destinatia de a servi pentru coloniile de vara ale numitei Societati.
Dorinta mea este ca Ileana sa-l foloseasca in deplina fericire pastrandu-l cat timp va fi cu putinta.
Mor cu credinta ca nu se va gasi nimeni in Romania care sa o induplece de a veni in Tara care s'a nascut, de care o leaga o dragoste adanca si pentru care a muncit cu toata inima.
Las iubitului meu nepot Mihai, Voievod de Alba Iulia, diamantul cel mare ce mi-a fost daruit de Regele Ferdinand. Din bijuteriile mele am dispus de fapt inca din timpul vietii.
Rog pe fiii mei Carol si Nicolaie sa nu faca nici un fel de obiectiuni cu privire la bijuterii sau la valoarea lor, caci nu se cuprind in patrimoniul meu. Fiicele mele stiu cui apartine fiecare.
As fi vrut sa pot lasa mult iubitei mele Tari in semn de dragoste necurmata ce i-am purtat si pe care o las izvor nesecat mostenitorilor mei.
Dorinta mea fierbinte ar fi fost sa inalt o biserica mica pe fostul front de la Onesti si sa infiintez un camin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iasi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo in timpul marelui razboiu pentru intregirea neamului.
Resimt o vie intristare ca modesta mea avere, datorata generozitatii iubitului meu sot Regele Ferdinand, si redusa inca prin greutatile din ultimul timp nu-mi ingaduie sa fac binele ce as dori.
Iert pe cei cari m-au facut sa sufar. Rog pe cei carora involuntar le-as fi gresit sa ma ierte caci nu am voit sa fac rau nimanui.
Revoc orice testament anterior. Anexez la acest testament doua scrisori care se vor deschide de catre copii mei indata dupa moartea mea, inainte de imormantare.
Acest testament a fost facut scris, datat si semnat cu mana mea la Tenka - Juvah, Balcic, astazi Joi 29 iunie 1933.

MARIA, REGINA ROMANIEI