Postări
Iar azi parcă-i de aur, de cât purtat-am jugul.
De-aceea jalea-n suflet îmi e nespus adâncă
Văzând cum biet românul e-n suferinţă încă.
Degeaba câteodată facut-a el pe durul...
Era doar pentru-o clipă, cât să-şi repare curul!
Cinstit şi cu credinţă el îşi mânca posmagii
Şi-ajuns satul, îndată îşi cobora nădragii.
De ce suntem azi, Doamne, fricoşi, fără temei,
Când toţi strămoşii noştri au fost ca nişte zmei?
De ce-am plecat voinţa cu faţa spre pământ
Şi-am îmbrăcat al spaimei tremurător veşmânt?
Degeaba Voievodul plantat-a mii de ţepe,
Hoţii moderni n-au teamă, se fac a nu pricepe,
Deşi-i bună povaţa tot una e cu sfatul:
„Cine-i grăbit să-nţepe, el fi-va înţepatul!”
Iar tot ce azi se mişcă, ţinteşte spre avere
Şi se împarte totul...şi-un strop prelins de miere!
Avar, nemulţumitul în Rai, ar merge la cadastru…
Şi de-ar ajunge sus, ar duce un dezastru!
Cu spaimă iepurească la orice adiere
Lăsăm hapsâni să fure: munţi, mine-aurifere,
Iar „leul” demnităţii adoarme-n carantine,
Când cei slugarnici stau, cu pantalonii-n vine.
Sărmană seminţie, ce-ţi murmuri adormirea,
Vor trece încă veacuri pân-o veni trezirea...
Tu plângi în înrobire că toţi sunt derbedei,
Da-n frunte cine-i pune, îi şi schimbă pe zei!
Ţi-au supt a vieţii seva storcându-te în teasc,
Te-au frânt ca pe o creangă făcându-te un vreasc
Şi-ai tăi te umiliră, chiar de-s născuţi de-o mamă,
Opincă li-e obrazul şi faţa de aramă.
Te vei trezi tu, astăzi, de ţi s-o face clismă,
Te-i deştepta vladică, opincă… sau tu cismă?
N-au cum să treacă toate doar printr-o spălătură...
Ah, „faptele omoară”...Restu-i răcit de gură!
Mereu fiind vecină cu hunul, turcul, rusul,
Ce-au vrut din totdeauna să îţi oprească pulsul,
Ai grijă cu-Occidentul, că nu-i cunoşti „profundul”,
Iar sfatul meu e sincer: „Păzeşte-ţi bine fundul!”
Iar domnii care încă tot chinuie poporul,
Ar merita acel impuls, cel dă detonatorul…
Să piara-n lume astfel pofta oricui păgână,
„De-a asupri mişelnic o naţie română!”
Filologul Apetrei
primita pe e-mail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu