Translate

luni, 20 februarie 2012

POVESTI DIN BUCURESTI ; CASELE OTETELESEANU

Bucurestiul musteste de povesti nemuritoare chiar daca putini sunt cei care cunosc istoriile cladirilor cu greutate din oras. Desi faimoase in perioadele lor de apogeu, azi multe dintre ele au ramas doar amintiri vagi.

Cati dintre voi stiu ce a fost in locul
Palatului Telefoanelor? Poate nu pare important, dar ar fi interesant sa cunoastem putin din viata Caselor Otetelesanu, cele care odinioara acoperau aceasta zona. Ioan Serban Otetelesanu, un mare bogatas, vornic al Capitalei si filantrop, era proprietarul unei case ce se afla acolo unde astazi, este Teatrul de Revista "Constantin Tanase". Mai tarziu, casa sa a devenit Hotel Otetelesanu. In aceasta curte se gasea si birtul unui bucatar francez pe nume Gillet, acelasi personaj care avea si localul Frascatti de peste drum.

hotel frascatti

In 1875 hotelul a fost distrus intr-un incendiu, dar Gillet a cumparat intreaga cladire si a renovat-o, inaltand-o cu un etaj. A deschis acolo un restaurant, care impreuna cu hotelul au primit numele Frascatti.   
Casele lui Iancu Otetelesanu sunt recunoscute in documente oficiale inca de la mijlocul secolului al XIX-lea, acestea fiind pe Podul Mogosoaiei ceea ce inseamna Calea Victoriei de astazi. Conul Iancu, desi casatorit de 30 de ani cu Safta, s-a indragostit de juna Elena Filipescu, iar un an mai tarziu, in 1861, s-a insurat cu aceasta. In pofida divortului, Safta a ramas cu Iancu si s-a ingrijit de el in continuare, ba chiar mai mult s-a impact cu Elena la Manastirea Sarindari, in fata icoanei Maicii Domnului. Asadar, conul Iancu a trait tihnit si fericit cu doua femei, una tanara si frumoasa, alta loiala si grijulie - visul oricarui barbat.

rest si terasa


Dar cum femeia este aceeasi chiar si in timpuri diferite, noua stapana a transformat casa Otetelesanu intr-un loc de intalnire a lumii alese bucurestene, doar Palatul Sutu fiind mai presus de ei. In casa se tineau serate, baluri si receptii chiar si dupa moartea vornicului, in 1876, Elena a continuat sa-i primeasca pe invitati. Din anul 1888, casa a ramas mostenire lui Ioan Kalinderu, membru al Academiei Romane, fiind vanduta apoi Societatii de Asigurare "Dacia-Romana", care a inchiriat-o altor antreprenori.


Astfel, noul chirias Mihai Stere
construieste Terasa Otetelesanu, cafenea si berarie, care devine locul preferat de intalnire a scriitorilor si artistilor vremii : Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Cosbuc, Victor Eftimiu , pictorii Szathmari si Iser si multi altii. Dar cel mai prezent personaj era Emil Garleanu care manca si scria in aceasta cafenea, de multe ori "imprumutand" bani de la prietenii de breasala mai instariti. Cafeneaua a fost amintita in multe dintre scrierile celor care au vizitat-o.

Un alt element deosebit era gradina din spatele ei, impanzita cu platani, tei si castani, care a fost inchiriata unui anumit Grigoriu. Asa a aparut un
teatru de vara apreciat de bucuresteni, care nu a supravietuit Primului Razboi Mondial. In perioada interbelica platanii au fost taiati, iar gradina transformata intr-un restaurant unguresc fara prea mult succes, in timp ce pe terenul viran de aici era amenajat un patinoar. Totusi in 1933 teatrul de vara a revenit si in timp s-a transformat in cinematograf.

rest.otetelesanu

Sursa


Cladirea a fost vanduta Societatii Anonime Romane de Telefoane, care a insemnat si sfarsitul casei Otetelesanu. Dupa mai multe luni prin instante, locul Terasei a fost luat de Palatul Telefoanelor, constructie facuta dupa planurile lui Louis Weeks si Walter Troy. Mai tarziu, in Al Doilea Razboi Mondial,
Parcul Otetelesanu a fost cumparat tot de Societatea de Telefoane.

Cladirea care adapostea Hotelul Frascatti, fostul Otetelesanu a avut diversi proprietari, parterul fiind transformat in
Sala Savoy, cu spectacole de revista si filme. Acum, aici se afla Teatrul de Revista "Constantin Tanase", din apropierea Palatului Telefoanelor. Si-asa se incheie lunga poveste a casei Otetelesanu, o fantoma urbana. 

Sursa: Oameni si locuri din vechiul Bucuresti, Lelia Zamani

Niciun comentariu: