Cum le-a furat TVR sportul românilor

Televiziunea Română şi-a lăsat telespectatorii fără o parte din cele mai importante competiţii sportive, pentru că le-a cedat postului Dolce Sport. „Adevărul“ vă prezintă culisele acestei afaceri.
Pentru prima dată în 20 de ani, Televiziunea Naţională îi privează pe români de cele mai importante întreceri sportive. Asta pentru că TVR a decis să sublicenţieze către o televiziune, cu o acoperire redusă, ce aparţine unui operator de cablu privat, transmiterea unor competiţii importante. Astfel, plătitorii de taxă TV, din care se finanţează serviciul public al Televiziunii Române, nu vor mai putea vedea meciuri importante de la Campionatul European de Fotbal din 2012, de la Jocurile Olimpice din Londra sau de la Campionatul Mondial de Fotbal din 2014.
De la finu' pentru naşu'
Povestea mariajului dintre TVR şi Dolce începe în 2010. La finalul lunii iunie, în fruntea televiziunii din Pangrati ajungea Alexandru Lăzescu. La două luni, Cosmin Cernat îşi încheia pribegia la Kanal D, unde ajunsese odată cu drepturile difuzării Ligii I, câştigate de turci cu scandal, în 2007, şi se întorcea la TVR. Acolo, a găsit-o pe Daniela Enăchescu, naşa sa şi soţia lui Vlad Enăchescu, pe poziţia de producător al UEFA Champions League şi al Jocurilor Olimpice din Londra.
Tot în august 2010, Vlad Enăchescu, naşul lui Cernat, trecea de la Telesport la conducerea nou-lansatei Dolce Sport. Apoi, pe 22 noiembrie 2010, Cernat devenea şef peste Departamentul Sport al TVR, în urma câştigării concursului pentru acel post. Prompt, a doua zi, Enăchescu trimitea o ofertă de 9 milioane de euro, „în atenţia lui Dan Radu, consilier al preşedintelui Alexandru Lăzescu". „Oferta neangajantă" venea pentru drepturi de retransmisie a 12 competiţii sportive (printre care Campionatul European de Fotbal, Jocurile Olimpice şi Campionatul Mondial de Fotbal din 2016), plătite în funcţie de importanţă.
„Folosind experienţa contractului trecut, intenţionăm să transmitem în direct cele mai importante şi interesante evenimente din cadrul Jocurilor Olimpice. Pentru competiţiile la care sunt calificaţi sportivi români, precum şi pentru toate celelalte evenimente transmise în direct de TVR, va avea loc o transmisiune simultană pe unul dintre canalele TVR şi unul dintre canalele Dolce", scria în oferta Dolce Sport, intrată în posesia „Adevărul". Condiţiile erau similare pentru majoritatea competiţilor, doar preţurile erau diferite.
Pentru Jocurile Olimpice de la Londra, Dolce oferea 1,75 milioane de euro, pentru Campionatul Mondial din Brazilia - 1,75 milioane de euro şi pentru transmisii din Champions League 2011/2012 - 3 milioane de euro. Dolce Sport voia şi Cupa Confederaţiilor din Brazilia cu 250.000 de euro, în parteneriat cu TVR sau cu 500.000 de euro, dacă ar fi avut exclusivitate.
Pentru transmisiuni de la campionatele de handbal feminin din 2012, Dolce Sport oferea 100.000 de euro.  Exclusivitatea la patinaj artistic costa 100.000 de euro, iar Campionatul European de Atletism din 2012 costa doar 10.000 de euro. Deci, naşul Enăchescu a venit cu o propunere de colaborare cu Departamentul de sport al TVR, condus de finul Cernat. De altfel, prietenia dintre Vlad Enăchescu şi Cosmin Cernat este una mai veche. Acum cinci ani, pe vremea când drepturile pentru Liga I erau la Telesport, cele mai importante meciuri erau împărţite anual între principalele televiziuni.
Când Kanal D a intrat pe piaţă, în 2007, a luat de sub nasul TVR (care nu plătise, în mod suspect, banii la timp) cele două opţiuni (prima şi a treia) din Liga I, pe care Televiziunea Naţională le deţinea. Tot atunci, turcii de la Dogan Media au luat şi câţiva oameni din departamentul de sport al televiziunii publice, în frunte cu Cernat. În acea perioadă, Vlad Enăchescu ocupa poziţia de şef al departamentului de sport la TVR.
Lăzescu, „salvatorul"
Aşadar, după ce TVR a „scăpat de meciurile din Liga I, cinci ani mai târziu a venit rândul competiţiilor sportive de anvergură. Într-o zi de decembrie din 2011, preşedintele Televiziunii Române, Alexandru Lăzescu, intra triumfal în sala unde se afla Consiliul de Administraţie al TVR şi oferea o soluţie pentru salvarea televiziunii: 1,5 milioane de euro şi meciuri din „Liga lui Mitică", contra cedării Europeanului de Fotbal către Dolce Sport.
Cu toate că Lăzescu a refuzat să prezinte contractul Consiliului de Administraţie, majoritatea membrilor acestuia l-au votat. La câteva luni după semnarea contractului cu Dolce Sport, mai precis la 1 aprilie 2012, Daniela Enăchescu (soţia lui Vlad Enăchescu) promova drept Coordonator Emisiuni şi Transmisiuni Sportive, un post-cheie în TVR.
Conducerea postului public de televiziune spune că sublicenţierea este o măsură binevenită. Totodată, cei din TVR susţin că românii pot vedea meciurile transmise pe Dolce Sport, în reluare pe TVR şi pe site-ul postului, care însă funcţionează cu sincope majore.
Surse din piaţa media susţin că, pentru difuzarea Campionatului European de Fotbal, TVR ar fi plătit 9 milioane de euro. Cam cât oferea Dolce pentru European, Mondial, Jocuri Olimpice şi alte opt competiţii importante.
„Adevărul" a adresat postului public mai multe întrebări privind contractul dintre TVR şi Dolce, dar nu a primit niciun răspuns. Când am reuşit să-l contactăm pe Alexandru Lăzescu, acesta ne-a trimis la Cosmin Cernat. Am insistat, dar fostul şef al TVR ne-a spus că se află într-o întâlnire şi „nu este politicos" s-o întrerupă.
A rămas să ne auzim după câteva ore, dar nu a mai fost de găsit. Cosmin Cernat a spus că, deocamdată, nu comentează. Reprezentanţii Romtelecom au răspuns că „preţul plătit pentru preluarea meciurilor din cadrul Campionatului European de Fotbal 2012 a fost unul corect, în concordanţă cu condiţiile şi practica de pe piaţă şi ţinând cont de reglementările în vigoare ale UEFA, EBU şi ale altor foruri". La întrebările privind detaliile achiziţiilor nu ne-au oferit răspuns, pe motivul confidenţialităţii.
Băsescu vrea o televiziune publică nouă
Traian Băsescu a vorbit, ieri, la Cotroceni despre problemele Televiziunii Române. Preşedintele a spus că în postul public sunt afaceri de familie şi afaceri inter-trusturi şi că ar fi necesar ca TVR să fie „desfiinţată şi reînfiinţată". Totodată, a afirmat că şi-ar dori să vadă Campionatul European, Campionatul Mondial şi Jocurile Olimpice integral la TVR.

9 milioane de euro valora oferta iniţială trimisă de Dolce către TVR.

Coincidenţe suspecte

- 29 iunie 2010 - Alexandru Lăzescu devine preşedinte-director general al TVR
- 30 august 2010 - Cosmin Cernat ajunge la TVR ca şef de proiect pe Champions League şi pe meciurile echipei naţionale
- 13 august 2010 - se lansează Dolce Sport, cu Vlad Enăchescu director
- 22 noiembrie 2010 - Cernat devine director al Departamentului Sport din TVR
- 23 noiembrie 2010 - Vlad Enăchescu trimite TVR oferta de sublicenţiere a mai multor competiţii sportive
- 1 aprilie 2012 - Daniela Enăchescu devine Coordonator Emisiuni şi Transmisiuni Sportive
Comentariu:Va trebui să publice contractele
Cătălin Tolontan redactor-şef GSP

Marea şi unica discuţie care cred că trebuie purtată pentru a rezolva problemele Televiziunii şi Radioului Public din România este legată de suma enormă pe care aceştia o consumă în fiecare an.

Potrivit rapoartelor de activitate pe 2011, ele au cheltuit împreună aproape 280 de milioane de euro, asta fără a socoti datoriile acumulate de TVR. În condiţiile acestea, să nu dai competiţiile integral, deşi ai luat banii de la abonaţi pentru acest lucru, şi să cheltuieşti, cu datorii cu tot, peste 30 de milioane de euro şi să faci din asta o rutină este de neînţeles în condiţiile în care, de exemplu, statul român a încasat într-o lună din impozitul pe profit al companiilor din România, în medie, mai puţin de 300 de milioane de euro.
 De altfel, cazurile europene sunt clare. Atât în Germania, cât şi în Austria, televiziunile de stat au fost obligate să declare toate condiţiile financiare ale acestor contracte de sublicenţiere pentru competiţiile sportive tocmai pentru că primesc bani şi din abonamente şi direct din buget. Mai devreme sau mai târziu, TVR va trebui să facă acelaşi lucru, chiar dacă acum invocă un contract confidenţial.
Comentariu:Interesul public, problema reală a TVR
Iulian Comănescu analist media

Contractul cu Dolce nu poate fi judecat decât dacă ştim toate detaliile. Aşa că mă voi referi numai la principii. Principial, este logic ca o instituţie cu probleme financiare ca TVR să caute o alianţă cu un jucător privat pentru o operaţiune costisitoare, dar rămâne să vedem dacă este vorba de un contract echitabil sau nu. Ce s-a spus până acum e mai degrabă praf în ochi.

Şi nu pot să nu observ cum opinia publică este bombardată cu poveşti despre meciurile de fotbal, de parcă despre asta ar fi vorba. Am înţeles, vrem capul lui Lăzescu şi simplul telespectator asta înţelege din toată treaba, că Lăzescu nu i-a dat meciuri, deci e rău.

Dar problema reală a TVR e alta: interesul public şi faptul că ar trebui să dea tonul pe piaţă cu producţii de foarte bună calitate, aşa cum fac BBC, ARD, televiziunea publică din Spania.

De ce nu vorbim despre dezastrul numit „Întrecerea anilor"? Sau despre aiurelile care s-au făcut la „Telejurnal", care i-au mâncat lui Mircea Radu şi ceea ce-i mai rămăsese din imagine? Discuţia despre fotbal îmi seamănă a împărat nou care promite pâine şi circ şi îl acuză pe cel vechi că nu a dat circ.
Comentariu: TVR, eterna povară financiară

Petre Barbu senior-editor Forbes

Afacerea TVR – Dolce Sport privind transmisia meciurilor de la Euro 2012 îmi aminteşte de ceva similar petrecut în anul 2003, când televiziunea publică era condusă de Valentin Nicolau, preşedintele pus acolo ca să-i lustruiască imaginea premierului Adrian Năstase. În acea vremea, TVR a participat la o licitaţie internaţională pentru obţinerea drepturilor de difuzare pentru România a unui pachet consistent de filme de la Universal. TVR a câştigat pachetul în valoare de milioane bune de dolari în faţa lui Pro TV, stârnind mânia lui Adrian Sârbu. Dar  ce-a făcut TVR cu pachetul de filme? A sublicenţiat blockbusterele (filmele de mare audienţă) din pachet postului Antenei 1. O prevedere importantă era ca Antena 1 să difuzeze în premieră pentru România acele filme şi abia apoi TVR, care era titularul, să le transmită. 

Şi atunci, în 2003, nimeni nu s-a inflamat pentru această afacere pe banii TVR de care a profitat şi un post privat, Antena 1. Nici presa, care era ţinută cu piciorul pe grumaz de PSD, şi nici „opinia publică” care habar nu avea de acest deal, din cauza presei, care nu avea curajul s-o informeze. Sigur, mi se va reproşa că fotbalul european din 2012 nu se compară cu un biet pachet de filme în valoare de câteva milioane de dolari antamat în 2003! Să mai amintesc doar un amănunt: când a fost debarcat de la TVR, în 2005, Valentin Nicolau a fost angajat (s-a refugiat) la grupul de media a lui Dan Voiculescu. (O fi fost răsplata pentru „serviciile” aduse? Dar să nu fiu răutăcios!)
În 2005, TVR se afla într-o situaţie foarte bună. Acum, se află într-o situaţie financiară dramatică. Nu este vina unui singur om. Este vina exclusivă a politicienilor care au transformat TVR într-un vehicul de promovare a intereselor. Puţin le pasă politicienilor, fie că sunt de la PDL sau USL, de acest serviciu public. O televiziune publică ce aşteaptă acum cu sufletul la gură să i se şteargă datoriile imense de către Guvernul Ponta este mai uşor de controlat de către actuala putere. Şantajul este evident. 
Eu aş fi mai inflamat dacă TVR va fi iertată de datorii de către noii guvernanţi decât această afacere cu Dolce. Pentru că nu mai vreau să se astupe din banii mei găurile făcute de interesele politicienilor. În fond, un program scump aşa cum este Euro 2012, dar care nu-i aduce TVR venituri pe măsură, nu este mai firesc să fie vândut altor televiziuni, ca să mai cârpească ceva din buget? Singurul reproş care i l-aş face TVR în această afacere cu Dolce Sport este că nu a scos la licitaţie sublicenţierea pe piaţă. Cât despre cei care strigă din rărunchi că Euro 2012 este un program de interes public, ar fi înţelept să se facă o cercetare pentru a afla dacă acest „interes” îl manifestă gospodinele din Sălăjan şi pensionarele din Tecuci... Aceleaşi proteste au fost şi cu Liga 1, când a fost preluată în 2009 de reţeaua RCS&RDS.
Să nu confundăm „interesul public” cu durerile de cap ale unor microbişti care, din întâmplare, sunt şi lideri de opinie cu vizibilitate pe televiziuni!   

 

Sursa: www.adevarul.ro – 14.06.2012